Monday, June 08, 2009

Tadaaaam!



Si la un moment dat nu mai puteam sa fac altceva decat sa plang. Fara sa scriu de-atatia ani, fara sa fiu acolo cu mintea, eram mereu-mereu goala.

As vrea ca toate astea sa fie la imperfect si sa se fi sfarsit. Dar adevarul e ca sunt la prezent. Prezentul simplu.

Thursday, February 21, 2008

Warning: Poetry inside

















There's poetry in her breast:
There's poetry and all the rest.
I wonder if, within her vest-
al air and guise,
she has a chest-
nut well-disguised
filled with the words
she needs to cull
and craddle the world
on a leash, to lull
the grief and knife
that fate bestowed
festering wounds with
on the faithful wife
who in her bosom
bore a cage
where beat young life
roaring in rage.


Believe me, reader,
do not sway from
paths that shall not lead
this way.
Run fast and catch up
with the mighty sun,
Lace your hands atop
it, maybe make a bun.
There's poetry in her breast,
so stay away,
For she will eat your liver
if she may.
Consume it with domestic
salts and pickled peppers
And drive you
to a colony of leppers.

For no reason at all
For no reason to fall
back on,
For no quaint excuse,
Or horrid will to bait abuse,
No wish to enthrall,
Maybe only standing tall:
the wild chasing the goose.
For there's poetry in her
breast, that's all.

Sunday, November 04, 2007

Torte mustind de bezna


Genţiene de Bavaria

Nu fitecine are parte de genţiene-n a sa casă

În molcomul Septembre, la linul, mohoratul Michaelmas.

Genţiene de Bavaria, mari, albastre ca-nserarea, fuioare de beznă

Care cotropesc chiar ziua, precum o torţă face cu-albastrul ei de fum

atuncea când coboară peste-al lui Pluto alean,

Torţe unduitoare arzând întunecat cu albastră flamă,

Ce-n puncte apăsate se preschimbă, strânse-n îmbrăţişarea zilei dalbe,

Florile-torţe ale întunericului celui albastru şi adânc de fum,

Ale uimirii lui Pluto albastru-nserate,

Lămpi mustind de beznă aninate-n încăperile De-Apoi,

arzând-albastru de-nserat,

Şi răspândind al întunericului braţ, albastru de-înserat, la fel cum

Din palidele lămpi a lui Demetera lumina aievea-izvoade.

Conduce-ţi-mă, dară, păşiţi degrab’ în faţă.

Culege-mi o genţiană, adă-o torţă!

Să rătăcesc doar cu-albastra torţă-furcă ‘cestei flori,

În jos pe scările cu beznă din ce în ce mai deasă,

acolo unde albastrul e întunecat cu-albastru

şi-acolo unde calcă Persefona, acum, să trec din îngheţat’ septembre

către tărâmul de orbire unde chiar întunericul în beznă deasă se trezeşte,

Şi Persefona însăşi rămâne doar o voce

Sau întunericul ce se răsfiră în beznă şi mai deasă

în braţele plutonice, pătrunsă adânc de patima amară în neştire,

învăluiţi pesemne în falnica mândrie a torţelor de întuneric,

ce arunc-un văl de

beznă peste mireasa blestemată şi-al său mire.



 



Darkness drenched torches



Bavarian Gentians

by D.H. Lawrence

Not every man has gentians in his house

in soft September, at slow, sad Michaelmas.

Bavarian gentians, big and dark, only dark

darkening the daytime, torch-like, with the smoking blueness of Pluto's

gloom,

ribbed and torch-like, with their blaze of darkness spread blue

down flattening into points, flattened under the sweep of white day

torch-flower of the blue-smoking darkness, Pluto's dark-blue daze,

black lamps from the halls of Dis, burning dark blue,

giving off darkness, blue darkness, as Demeter's pale lamps give off

light,

lead me then, lead the way.

Reach me a gentian, give me a torch!

let me guide myself with the blue, forked torch of this flower

down the darker and darker stairs, where blue is darkened on blueness

even where Persephone goes, just now, from the frosted September

to the sightless realm where darkness is awake upon the dark

and Persephone herself is but a voice

or a darkness invisible enfolded in the deeper dark

of the arms Plutonic, and pierced with the passion of dense gloom,

among the splendor of torches of darkness, shedding darkness on

the lost bride and her groom.


Saturday, July 21, 2007

Le deluge, apres moi-meme


Din cand in cand mai fac si poze ca sa tin minte ce-am vazut.

Pre Scriptum (Proscriptum === proscris?):

Ce plictiseala feroce aduc ploile de Bacovia cu spleen si plumb si lugubru imputit
de nevroza. Voua nu vi se pare?

Instantaneu 1:

Cer galbui, oceane de praf innecacios, toata lumea pasind
ca-ntro melasa in care se scufunda incet frunze.
Asfaltul fierbe cu bule de dulceata sau de mamaliga
si pe fetele voastre se intipareste groaza
ca ati uitat geamuri deschise
care se lovesc unele de altele
in ploaie de glet.

Trageti obloanele, umpleti oblancurile masinilor
cu benzina, aprindeti jaratecul
si fugiti spre casa pe rotile invartinde
cu anvelope care miros a cauciuc ars.
Mainile oamenilor se transforma in turle de caterdrale
deasupra capetelor cand ploua.

Instantaneu 2:
Cate un copil deschide haul roz al
gurii si asterne covorul rosu al
limbii
ca sa se imbibe in picurii mari
care inunda norii de praf.
Crengile moi si verzi se pupa frenetic
cu stalpii care sufera de calvitie,
te simti ca-ntr-o fabula
cu fata saraca si omul batran si putred
(de bogat).

Isi indoaie trunchiurile intr-o hora
nebuna, ca-ntr-o anume scena
din cartea Junglei unde
cantau condorii.
Firele de par ramase
aninate de capetele de stalp
ca niste bice negre si groase
ca serpii meduzei
se rup si scuipa scantei.

Din cand in cand ating
pieile rozalii ale oamenilor
si le ridica parul in cap,
iar acestia se pun pe visat
sfaraind ca niste bucati de
slanina in tigaie.
Vise cu hurducaturi de corp
cu schimonoseli de fata
si pocnet de asfalt.

Instantaneu 3:
Tobele ploii manca din
acoperisuri,
vestesc urgia.
Din loc in loc prezentatorii
de stiri batuti de ploaie
pana se fac vineti
si boiala le curge pe fata rauri
Injura pe post si
scuipa cuvinte ca pe
coji de seminte.

Tramvaiele isi flutura
geamurile intredeschise
aburite de gurile
sutelor de oameni
copitati care siroiesc inauntru
ca-ntr-o arca,
cate douazeci intr-o statie
tinandu-se de mana.
Tangajul de la sine
te face mai degraba sa te simti
ca-ntr-o barca.

Instantaneu 4:

Umbrelele frumos colorate
se transforma in pasari,
isi desfac spitele
si isi iau zborul
pe cerul de
smoala si plumb.


Soselele frumos taiate
din matca de trotuar
curg (nu doar la figurat),
masinile stau pe loc si se umplu
de sosea,
cate un maidanez ud
inoata dand din coada
cu un zambet atoate stiutor:
De ce credeti ca ploaia
din Bucuresti e calda
si miroase a maidanezi?

Sunday, June 24, 2007

Cadre spontane


Incerc mereu sa te sugrum
cu nevoia mea de a face pozne
faldurilor pielii tale cand
dorm incolacita
in mainile tale multe si calde
ca niste arome.

niciodata nu pot adormi intre
faldurile pielii tale
care-mi trezesc ochiul fotografic
cu diafragma, camera obscura
si de toate.

cand incapi pe mana mea
somnoros si morocanos
cand nu termini propozitii
atunci scot blitzul
si-ti ard o poza pe
piele de nu te vezi.

mereu diminetile te tin
ancorat intre tentaculele mele
nu te las sa respiri,
pentru ca in faldurile pielii tale
eu am nevoie de expunere lunga.

niciodata nu apuc sa developez
filmele din capul meu
pentru ca nu ma mai satur de facut poze,
aruncat butoiase negre inca
cat colo, in pungile cortexului.

s-o iau de la capat
cand esti adormit
pe marginea patului
ochiul meu fotografic se deschide
si ciulesc narile
ca sa-ti fac din faldurile pielii perdele

sa strecor lumina mea prin ele
sa inchid obloanele trupului
si sa ridic pleoapele-capacele
de pe ochiul fotografic.
care clipeste des.

Ca si cand ar face cu ochiul
strengarul viselor tale
sterpelindu-le
pe sest
si aducandu-le
in capul meu
camera obscura a sufletului.

Monday, June 04, 2007

Sprint de vara




Umblam împreuna cu inimile în forma

De cirese agatate dupa urechi

În toate noptile calde

Pe toate acoperisurile lumii

Cu toate vorbele încolacite

În jurul buricelor degetelor

Cu toate vorbele încolacite

Covrig sub limbile de foc

Ale verii ce rumega pasii

Nostri în tocana ei de asfalt.

Cu basmalele ei de tântari

Înfasurate în jurul încheieturilor

Noastre crosetate.



Umblam cu inimile în forma

De cirese agatate dupa urechi

Balaganind talangele tuturor

Noptilor de vara.

Daca pui urechea pe cochiliile

Asfaltuluim s-ar putea sa

Auzi toate vorbele încolacite

În jurul buricelor de degete.

Toate vorbele încolacite

Covrig sub limbile de foc

Ale verii rumegatoare.



Poza d'acilea

Monday, May 21, 2007

Paparuda




Se apropie de noi bǎlţile... Bǎlţile cu picioare de fete mestecând în ele...

Bucǎţele smulse din nebunia
Despletitǎ cu miros de mac
Cu gust de burlan cǎlit
Ce-o faci searǎ de searǎ
Deltǎ somnului.

Paparudǎ, rudǎ,
Frunzeşǎ şi hâdǎ!

Sǎ le cuibǎreascǎ fustele în gǎoacea vântului
Şi tu sǎ le faci cu ochiul cel spuzit de picuri dulci.
Din frunze ude cânte ele legǎnat
Hora picioarelor de fete mestecând în bǎlţi.

Joacǎ, joacǎ, bǎiete!
Vântu-ţi zboarǎ râu de plete!

Potoapele de vorbe prelingǎ-ţi-se prinse
între trǎznete şi acoperisuri
gǎurite de suvoaie
şi suvite de ploaie.

Cârnǎ frunzǎ, fatǎ manzǎ!
Strâmbǎ fatǎ, -n cap galeatǎ!

Vino sǎ-ţi aşezi obrajii
-n cercurile ameţitoare fǎcute de
picioare de fete din bǎlţi

Zi-le, mǎri, cu noroc,
ciur cu apǎ-n iarmaroc!

Urechile-ţi scufundate-n sunetul mǎrii
prins între cochilii de asfalt plouat
haine curg, leoarcǎ botezat,
cu nisip dintre degetele

bǎlţilor de fete despletite
ce se apropie mestecând picioarele
ploilor noastre.


Hop-ş-aşa!


Poza furata d-acilea