Si la un moment dat nu mai puteam sa fac altceva decat sa plang. Fara sa scriu de-atatia ani, fara sa fiu acolo cu mintea, eram mereu-mereu goala.
As vrea ca toate astea sa fie la imperfect si sa se fi sfarsit. Dar adevarul e ca sunt la prezent. Prezentul simplu.
Genţiene de Bavaria
Nu fitecine are parte de genţiene-n a sa casă
În molcomul Septembre, la linul, mohoratul Michaelmas.
Genţiene de Bavaria, mari, albastre ca-nserarea, fuioare de beznă
Care cotropesc chiar ziua, precum o torţă face cu-albastrul ei de fum
atuncea când coboară peste-al lui Pluto alean,
Torţe unduitoare arzând întunecat cu albastră flamă,
Ce-n puncte apăsate se preschimbă, strânse-n îmbrăţişarea zilei dalbe,
Florile-torţe ale întunericului celui albastru şi adânc de fum,
Ale uimirii lui Pluto albastru-nserate,
Lămpi mustind de beznă aninate-n încăperile De-Apoi,
arzând-albastru de-nserat,
Şi răspândind al întunericului braţ, albastru de-înserat, la fel cum
Din palidele lămpi a lui Demetera lumina aievea-izvoade.
Conduce-ţi-mă, dară, păşiţi degrab’ în faţă.
Culege-mi o genţiană, adă-o torţă!
Să rătăcesc doar cu-albastra torţă-furcă ‘cestei flori,
În jos pe scările cu beznă din ce în ce mai deasă,
acolo unde albastrul e întunecat cu-albastru
şi-acolo unde calcă Persefona, acum, să trec din îngheţat’ septembre
către tărâmul de orbire unde chiar întunericul în beznă deasă se trezeşte,
Şi Persefona însăşi rămâne doar o voce
Sau întunericul ce se răsfiră în beznă şi mai deasă
în braţele plutonice, pătrunsă adânc de patima amară în neştire,
învăluiţi pesemne în falnica mândrie a torţelor de întuneric,
ce arunc-un văl de
beznă peste mireasa blestemată şi-al său mire.
Bavarian Gentians
Not every man has gentians in his house
in soft September, at slow, sad Michaelmas.
Bavarian gentians, big and dark, only dark
darkening the daytime, torch-like, with the smoking blueness of Pluto's
gloom,
ribbed and torch-like, with their blaze of darkness spread blue
down flattening into points, flattened under the sweep of white day
torch-flower of the blue-smoking darkness, Pluto's dark-blue daze,
black lamps from the halls of Dis, burning dark blue,
giving off darkness, blue darkness, as Demeter's pale lamps give off
light,
lead me then, lead the way.
Reach me a gentian, give me a torch!
let me guide myself with the blue, forked torch of this flower
down the darker and darker stairs, where blue is darkened on blueness
even where Persephone goes, just now, from the frosted September
to the sightless realm where darkness is awake upon the dark
and Persephone herself is but a voice
or a darkness invisible enfolded in the deeper dark
of the arms Plutonic, and pierced with the passion of dense gloom,
among the splendor of torches of darkness, shedding darkness on
the lost bride and her groom.
Se apropie de noi bǎlţile... Bǎlţile cu picioare de fete mestecând în ele...
Despletitǎ cu miros de mac
Cu gust de burlan cǎlit
Ce-o faci searǎ de searǎ
Deltǎ somnului.
Paparudǎ, rudǎ,
Frunzeşǎ şi hâdǎ!
Vântu-ţi zboarǎ râu de plete!
între trǎznete şi acoperisuri
gǎurite de suvoaie
şi suvite de ploaie.
Cârnǎ frunzǎ, fatǎ manzǎ!
Strâmbǎ fatǎ, -n cap galeatǎ!
Vino sǎ-ţi aşezi obrajii
-n cercurile ameţitoare fǎcute de
picioare de fete din bǎlţi
Zi-le, mǎri, cu noroc,
ciur cu apǎ-n iarmaroc!
Urechile-ţi scufundate-n sunetul mǎrii
prins între cochilii de asfalt plouat
haine curg, leoarcǎ botezat,
cu nisip dintre degetele
bǎlţilor de fete despletite
ce se apropie mestecând picioarele
ploilor noastre.
Hop-ş-aşa!
