Warning: Poetry inside

There's poetry in her breast:
There's poetry and all the rest.

I wonder if, within her vest-
al air and guise,
she has a chest-
nut well-disguised
filled with the words

she needs to cull

and craddle the world
on a leash, to lull
the grief and knife
that fate bestowed
festering wounds with
on the faithful wife
who in her bosom
bore a cage
where beat young life
roaring in rage.


Believe me, reader,
do not sway from
paths that shall not lead
this way.
Run fast and catch up
with the mighty sun,
Lace your hands atop
it, maybe make a bun.
There's poetry in her breast,
so stay away,
For she will eat your liver
if she may.
Consume it with domestic
salts and pickled peppers
And drive you
to a colony of leppers.

For no reason at all
For no reason to fall
back on,
For no quaint excuse,
Or horrid will to bait abuse,
No wish to enthrall,
Maybe only standing tall:
the wild chasing the goose.
For there's poetry in her
breast, that's all.

Deepsea

Cate-un pic, pic, pic... pentr-un concurs de creion de la Iasi am tradus niscai Eminescu obligatoriu si mi-a iesit ceva cam schilod, dar enfin...: Adanca mare.

Deepsea

The sea so deep under Phoebe’s pale ole gaze,

Clear like the sky so bright in her fair rays

Her bottom a whole world of dream-wrought glaze,

And on her rippled mirror-coat stars hang ablaze.

Come tomorrow – her majestic grace will go berserk

And her wondrous black gorge-world will shake

Clutching with her myriad limbs like giant rakes

Into watery graves – buried countries that will lurk.

Today she’s roaring torrents, tomorrow gurgling streams,

Harmony, neverending all bursting at the seams –

This is the seed of her darkened being, or so it seems.

This is the heart that’s pumping inside the sea of old.

For she cares not – about the feelings that we, mortals, hold -

Oh, stone cold, lonesome sea, oh, truth be told!

Justificare - Bullseye (?!)

În primul rând, mi se pare de la sine înţeles, cǎ traducǎtorul este mereu trǎdǎtor al poetului într-o oarecare mǎsurǎ, şi anume, cǎ o poezie tradusǎ nu poate fi la fel de fidelǎ poetului în altǎ limbǎ pentru simplul motiv cǎ trece prin trei filtre diferite (e spǎlatǎ în trei ape): filtrul perioadei în care este tradusǎ, filtrul traducǎtorului de înţelegere şi posibilitǎţile “acrobatice” ale limbii în care este tradusǎ.

De aceastǎ datǎ trǎdǎrile mele sunt mult mai mari decât în poezia precedentǎ pentru cǎ mesajul artistic are mai multe iţe de tradus decât cel filozofic, clar organizat, şi cu sens mai uşor de decorticat. Dimpotrivǎ, poezia descriptivǎ şi liricizatǎ, este mai tulbure din punct de vedere a sensului, dând frâu liber imaginaţiei traducǎtorului şi cititorului, implicând sensibilitate şi metaforizare în forul intern de ambele pǎrţi.

Titlul original, “Adânca mare” mi se pare cǎ nu poate fi tradus într-un singur cuvânt în englezǎ (Deepsea) strict pentru inseparabilitatea celor douǎ cuvinte în contextul poeziei şi a trǎsǎturii limbii engleze de a crea cuvinte-valizǎ.

Deasemenea personificarea lunii în Phoebe, mi s-a pǎrut nimeritǎ, şi nu un element în plus ştiutǎ fiind afecţiunea eminescianǎ şi preferinţa pentru aceasta ca un element “însufleţitor”, vioara solistǎ a nopţii. Cuvântul “rake” din strofa a doua este folosit pentru pǎstrarea rimei şi pentru sugerarea lungimii cozii unei greble care asemenea unui val care strânge toate vietǎţile de pe fundul mǎrii în coama lui.

În strofa a treia, “bursting at the seams” mi se pare cǎ exprimǎ “du-te vino-ul” valurilor, de cusǎturi pleznind apoi fiind unite la loc, ideea de armonie între frǎmântare şi calinitate. “Or so it seems” este o expresie adǎugatǎ pentru pǎstrarea rimei care mi se pare cǎ contribuie la mirajul valurilor din versul anterior. Chit cǎ este o trǎdare pe faţǎ (“da’ s-o ştim şi noi”) mi se pare cǎ aceasta pune pecetea limbii engleze pe text, unde nuanţele clare sunt mereu întǎrite printr-un “statement of doubt” care nu face decât sǎ risipeasca dubiul în ciuda umilinţei pe care vrea s-o exprime, în termeni cât se poate de socratici de altfel.

Lǎmurirea întregii poezii stǎ în ultima strofǎ care, evident, acţioneazǎ ca sintezǎ a ideilor, precum şi ca “dezgolire a capului” omenirii în faţa mǎririi mǎrii faţǎ de care micile noastre inspiraţii n-au nici un efect. De aceea cred cǎ sintagma englezeascǎ “truth be told” se potriveşte ca încheiere, schimbând oarecum ordinea cuvintelor în vers.

La-la (Is)land

Here they stand
The thorny lovers sleeping
In the weary sand.
Their traces just like limbs
Severed and broken
Littering battlefields
Of sleepless mines
Awoken.

Here on their dusty island
Blinded lovers are a-leaping
Hand knit with hand.
Their fingers clutched
Saintly the branches
Spat out by palmtrees
In their stormy dances
Shaking the coconuts tanned.

It’s here that they reprimand
The lovers not bent, not weeping,
With hopes alight all young and bland
For saving in large bowls the rains of tears
For giving birth to deep and salty pools
For cradling away the ancient fears.
They lie lids open, oh, the soggy fools!
[With their hearts playing in a marching band.]

Şontâc-Şontâc

Poeţii pot vorbi doar pentru ei

Ca nişte invalizi

Ca nişte oameni cǎrora

Le lipsesc picioare

Şi nu li se face dor de ele.

Au ascuns piciorul pierdut

De fapt, în ciotul de lemn

Pe care merg bâjbâind

Prin propriul întuneric

Cald care miroase a

Cozonac.

Paradoacsa

Poezia mereu şchioapǎ

Dar mereu cǎlare

Pe mii de picioare

Ca un miriapod

Mergând pe apǎ.

Trezie

N-are rost sa sa te mai visez.
Mereu ma dai cu roatele in sus cand nu dorm,
Cateodata nici nu-ti dai seama prin ce maruntisuri
de vorbe pe jumate rostite
bati filmul din vis
la fel ca Chuck Norris.

Si de altfel cin' ti-a dat tie voie
sa ma faci fericita?
Sa umbli asa cu ciori vopsite
Si metafore?

Ia pofteste, mataluta,
Afara din visele mele!
Ca doar nu vreau sa para mediocre
Si impanate cu cliseuri
pe care le spargi mereu,
Cand sunt bine mersi cu ochii deschisi.

Multumesc,
Acum m-am imprietenit cu desteptatorul.
Il chem la ceai din ce in ce mai des.

Ars patetica

Sunt o maidaneza de tobogan.
Un copil de sotron.
O fetita de mingi.
O sandala de nisip.
O inghititoare de valuri.
Un pitic de ciment.

Sunt o poeta vagaboanda.
Un stecker de acoperis.
O prinzatoare de scame.
O hoata de buzunare goale.
Un om in patru labe.
Un pahar plin cu ziare.


Sunt o macara de gradina.
O nebuna de trefla.
O stergatoare de urme.
Un horn la calorifer.
Un evantai cu surprize.
O guma de mestecat tare.

Si cand scriu,
Totul devine adecvat,
Compartimentat,
Zurliu si feroce.
Ca un vierme de matase
Neascultator si rusinos.

De fapt pur si simplu sunt
Si pur si simplu scriu.