Showing posts with label Clipite. Show all posts
Showing posts with label Clipite. Show all posts

Monday, May 21, 2007

Paparuda




Se apropie de noi bǎlţile... Bǎlţile cu picioare de fete mestecând în ele...

Bucǎţele smulse din nebunia
Despletitǎ cu miros de mac
Cu gust de burlan cǎlit
Ce-o faci searǎ de searǎ
Deltǎ somnului.

Paparudǎ, rudǎ,
Frunzeşǎ şi hâdǎ!

Sǎ le cuibǎreascǎ fustele în gǎoacea vântului
Şi tu sǎ le faci cu ochiul cel spuzit de picuri dulci.
Din frunze ude cânte ele legǎnat
Hora picioarelor de fete mestecând în bǎlţi.

Joacǎ, joacǎ, bǎiete!
Vântu-ţi zboarǎ râu de plete!

Potoapele de vorbe prelingǎ-ţi-se prinse
între trǎznete şi acoperisuri
gǎurite de suvoaie
şi suvite de ploaie.

Cârnǎ frunzǎ, fatǎ manzǎ!
Strâmbǎ fatǎ, -n cap galeatǎ!

Vino sǎ-ţi aşezi obrajii
-n cercurile ameţitoare fǎcute de
picioare de fete din bǎlţi

Zi-le, mǎri, cu noroc,
ciur cu apǎ-n iarmaroc!

Urechile-ţi scufundate-n sunetul mǎrii
prins între cochilii de asfalt plouat
haine curg, leoarcǎ botezat,
cu nisip dintre degetele

bǎlţilor de fete despletite
ce se apropie mestecând picioarele
ploilor noastre.


Hop-ş-aşa!


Poza furata d-acilea


Saturday, May 05, 2007

Deepsea

Cate-un pic, pic, pic... pentr-un concurs de creion de la Iasi am tradus niscai Eminescu obligatoriu si mi-a iesit ceva cam schilod, dar enfin...: Adanca mare.

Deepsea

The sea so deep under Phoebe’s pale ole gaze,

Clear like the sky so bright in her fair rays

Her bottom a whole world of dream-wrought glaze,

And on her rippled mirror-coat stars hang ablaze.

Come tomorrow – her majestic grace will go berserk

And her wondrous black gorge-world will shake

Clutching with her myriad limbs like giant rakes

Into watery graves – buried countries that will lurk.

Today she’s roaring torrents, tomorrow gurgling streams,

Harmony, neverending all bursting at the seams –

This is the seed of her darkened being, or so it seems.


This is the heart that’s pumping inside the sea of old.

For she cares not – about the feelings that we, mortals, hold -

Oh, stone cold, lonesome sea, oh, truth be told!



Justificare - Bullseye (?!)


În primul rând, mi se pare de la sine înţeles, cǎ traducǎtorul este mereu trǎdǎtor al poetului într-o oarecare mǎsurǎ, şi anume, cǎ o poezie tradusǎ nu poate fi la fel de fidelǎ poetului în altǎ limbǎ pentru simplul motiv cǎ trece prin trei filtre diferite (e spǎlatǎ în trei ape): filtrul perioadei în care este tradusǎ, filtrul traducǎtorului de înţelegere şi posibilitǎţile “acrobatice” ale limbii în care este tradusǎ.

De aceastǎ datǎ trǎdǎrile mele sunt mult mai mari decât în poezia precedentǎ pentru cǎ mesajul artistic are mai multe iţe de tradus decât cel filozofic, clar organizat, şi cu sens mai uşor de decorticat. Dimpotrivǎ, poezia descriptivǎ şi liricizatǎ, este mai tulbure din punct de vedere a sensului, dând frâu liber imaginaţiei traducǎtorului şi cititorului, implicând sensibilitate şi metaforizare în forul intern de ambele pǎrţi.

Titlul original, “Adânca mare” mi se pare cǎ nu poate fi tradus într-un singur cuvânt în englezǎ (Deepsea) strict pentru inseparabilitatea celor douǎ cuvinte în contextul poeziei şi a trǎsǎturii limbii engleze de a crea cuvinte-valizǎ.

Deasemenea personificarea lunii în Phoebe, mi s-a pǎrut nimeritǎ, şi nu un element în plus ştiutǎ fiind afecţiunea eminescianǎ şi preferinţa pentru aceasta ca un element “însufleţitor”, vioara solistǎ a nopţii. Cuvântul “rake” din strofa a doua este folosit pentru pǎstrarea rimei şi pentru sugerarea lungimii cozii unei greble care asemenea unui val care strânge toate vietǎţile de pe fundul mǎrii în coama lui.

În strofa a treia, “bursting at the seams” mi se pare cǎ exprimǎ “du-te vino-ul” valurilor, de cusǎturi pleznind apoi fiind unite la loc, ideea de armonie între frǎmântare şi calinitate. “Or so it seems” este o expresie adǎugatǎ pentru pǎstrarea rimei care mi se pare cǎ contribuie la mirajul valurilor din versul anterior. Chit cǎ este o trǎdare pe faţǎ (“da’ s-o ştim şi noi”) mi se pare cǎ aceasta pune pecetea limbii engleze pe text, unde nuanţele clare sunt mereu întǎrite printr-un “statement of doubt” care nu face decât sǎ risipeasca dubiul în ciuda umilinţei pe care vrea s-o exprime, în termeni cât se poate de socratici de altfel.

Lǎmurirea întregii poezii stǎ în ultima strofǎ care, evident, acţioneazǎ ca sintezǎ a ideilor, precum şi ca “dezgolire a capului” omenirii în faţa mǎririi mǎrii faţǎ de care micile noastre inspiraţii n-au nici un efect. De aceea cred cǎ sintagma englezeascǎ “truth be told” se potriveşte ca încheiere, schimbând oarecum ordinea cuvintelor în vers.

Saturday, April 07, 2007

Muşc-oraş


Picioarele mele ca nişte ciocǎnele

Bat asfaltul, îi fac vânǎtǎi.

Ia, ascultǎ, ce-ar fi sǎ-mi laşi

Degetele libere?

Sǎ te rǎneascǎ în gropi ca miriapozii,

Ca sǎ ajungǎ la sufletul

Tǎu moale şi noroios.

La ǎla din care cresc muguri de beton,

Rǎsar felinare; pe care,

Lacrimi murdare: curg maşini.

Picioarele mele te calcǎ pe faţǎ

Mai ales când plouǎ

În bǎrcuţele roşii cu barete.





Pescuit de poze acilea

Şontâc-Şontâc


Poeţii pot vorbi doar pentru ei

Ca nişte invalizi

Ca nişte oameni cǎrora

Le lipsesc picioare

Şi nu li se face dor de ele.

Au ascuns piciorul pierdut

De fapt, în ciotul de lemn

Pe care merg bâjbâind

Prin propriul întuneric

Cald care miroase a

Cozonac.

Paradoacsa


Poezia mereu şchioapǎ

Dar mereu cǎlare

Pe mii de picioare

Ca un miriapod

Mergând pe apǎ.

Wednesday, March 07, 2007

Ars patetica


Sunt o maidaneza de tobogan.
Un copil de sotron.
O fetita de mingi.
O sandala de nisip.
O inghititoare de valuri.
Un pitic de ciment.

Sunt o poeta vagaboanda.
Un stecker de acoperis.
O prinzatoare de scame.
O hoata de buzunare goale.
Un om in patru labe.
Un pahar plin cu ziare.


Sunt o macara de gradina.
O nebuna de trefla.
O stergatoare de urme.
Un horn la calorifer.
Un evantai cu surprize.
O guma de mestecat tare.

Si cand scriu,
Totul devine adecvat,
Compartimentat,
Zurliu si feroce.
Ca un vierme de matase
Neascultator si rusinos.

De fapt pur si simplu sunt
Si pur si simplu scriu.

Little earthquake


I slide easily along your loopy words, making necklaces from the beads of my cold tears asleep on red cheeks,
I slide on the threads of my bordeaux stockings, along the spring scent, on the loom of the thoughts woven tightly,
I slide off the creases of a reeling cabbage skirt, on a tall cement slide in the park,
And you're always at the end of the slide with arms wide open to catch me, even if the
steps to the top are creaking and rocking like mad,
I slide across my fears and along my scuttled-ship shoes,
And in this long and winding slide, with crazy land gaping in the void,
With eyes gawking at the world and lips crooning to the wind,
Your arms are clutching me, your breath drowning the soul magma,
Words shoot out: Fiat lux.
The muddy eyes are seared shut, the dirty and cracked lips are sewn together,
My shoes come off, the great earthen rift sinks back into oblivion,
I stop sliding.
(And there's rainbow-flavoured candy melting on my tongue.)

Sunday, March 04, 2007

Pam--pam

Friday, November 24, 2006

Doi la doi la doi


Doua perechi de genunchi se lipesc una de alta
Doi genunchi din crengi cu artrita tin cele doua perechi.
Pe genunchii lui Dumnezeu stam noi toti intre faldurile acelea
de sutana.

Underwater days


The endless soup of time
drowned me deep inside it.
Made my fingers fling
across the keys like jelly.
The endless soup of time spiced with bits
of bread getting moist
For the teeth of the lazy.
The endless soup of time has
no warning drowning peril sign
For the little girl not to sail
in her bread crumb bark.
The endless soup of time is
thick and full of angeldust
Had me kidnapped and hooked on
The remains of the day
In front of the daring screen.
The endless soup of time is
Never surely shallow or steep
And I could sink or I could swim.
The endless soup of time dimmed
All the feelings and all the pain
But it coloured in gaudy days
Every lifesaver I could spot.
The endless soup of time lurking
In every gap between
A word and an answer.
The endless soup of waiting
Drove me mad and tamed my soul
To a bottle filled with smoke.

Carnival whores


A story of young poets who know not whether they are so.
A story of not being able to say anything out loud.
A story that the day held in its clutches
Of red wine and of chocolate
and heartache tea.

A story of the lazy morning
A story of the heat under the nightgown
A story of dreams stitched together like
cut-out girls.
Down on their knees
with scorched skin.

A story of the red badge of courage
A story of my own feelings poured inside Willie
A story of an empty pen
Where the woods of my madness
Grow dark.

A story told behind a screen
A story of the kettles simpering
A poem like a forceps inside me.
Where no word will come out
Of its own accord.


A story where beauty is obscured
A story where paradise is lost
A story of the parasites munching my silence.
I lost my fortress of dreams
and am building a new one.


Yes I will tell you that story.

Saturday, November 11, 2006

Drum in lucru


I got blisters on my fingers de la cat am tinut de tine.
This, m'dear is bye-bye to the straight face, bye-bye to your demons.
Goodbye loneliness, hello dreameress...

Anunt: Alataieri mi-am scos inima de la congelator.
Era sa plezneasca de-atata ras.

Tuesday, October 31, 2006

Whistle for the deaf...


Today I'm no longer a shepherdess
Of my own words.
They bleat like mad inside the mouth.
My lips will never part today.
The great unrest inside the mind
Shall not burst out
To no end tamed.
For today I bask in silence.

The tongue, my faithful Palate Collie
Shall keep all sounds in check.
Enameled pebbles, white picket fences,
Shall never let the pilgrims
Go their straightforward way.
Les voleurs de pommes vont
etre attrapes entres les cul-terreux
et les culs-de-jattes.

Saturday, October 21, 2006

La vie est pas belle depuis...


Si ne-am strans ce mai ramasese
In grupe de bacalaureati
Doi cate doi cu voci mici tuguiate
De oboseala drese
Sa zicem rugaciuni cu vin de sfant altoi.

Marunti sunt cavalerii, martoage-imaginare,
Frati varstnici fara numar unui quijote orb.
Cu steaguri si blazoane cu diplome-n visare,
din paharel ei cu juma de gura sorb.

s-a dus un sfert deceniu cu lacrimi si ras
si spatii cu veri spintecatoare-n nenumarate gari
raman mai pieptanate de zdrente-un milion picioare
si vorbe-cotofene ce scanteie la soare.

Sunday, January 22, 2006

To crumple

imi umplu sufletul de hartie creponata

tusesc fetite care se tin de mana

impaturesc versuri in minte

cand te tarasti in urma mea

stau ca o stana mica

sau o stana

de unde ti-ai cules ciulinii?

cum se framanta cozonaci

asa te tin de mana

cu furie cu caldura de drojdie

te tii de visele mele si atarn mai grea.

nu vorbesc despre tine decat la ora exacta

incepi cu nu si numa’n cap sa nu dai.

culeg incet de pe oglinda scame si vise

ti se umple farfuria de macaroane

ma-nvelesc in brad si stau cuminte

in cap imi rasuna covrigi intre glezne ciorapi.