La-la (Is)land

Here they stand
The thorny lovers sleeping
In the weary sand.
Their traces just like limbs
Severed and broken
Littering battlefields
Of sleepless mines
Awoken.

Here on their dusty island
Blinded lovers are a-leaping
Hand knit with hand.
Their fingers clutched
Saintly the branches
Spat out by palmtrees
In their stormy dances
Shaking the coconuts tanned.

It’s here that they reprimand
The lovers not bent, not weeping,
With hopes alight all young and bland
For saving in large bowls the rains of tears
For giving birth to deep and salty pools
For cradling away the ancient fears.
They lie lids open, oh, the soggy fools!
[With their hearts playing in a marching band.]

Muşc-oraş

Picioarele mele ca nişte ciocǎnele

Bat asfaltul, îi fac vânǎtǎi.

Ia, ascultǎ, ce-ar fi sǎ-mi laşi

Degetele libere?

Sǎ te rǎneascǎ în gropi ca miriapozii,

Ca sǎ ajungǎ la sufletul

Tǎu moale şi noroios.

La ǎla din care cresc muguri de beton,

Rǎsar felinare; pe care,

Lacrimi murdare: curg maşini.

Picioarele mele te calcǎ pe faţǎ

Mai ales când plouǎ

În bǎrcuţele roşii cu barete.

Pescuit de poze acilea

Şontâc-Şontâc

Poeţii pot vorbi doar pentru ei

Ca nişte invalizi

Ca nişte oameni cǎrora

Le lipsesc picioare

Şi nu li se face dor de ele.

Au ascuns piciorul pierdut

De fapt, în ciotul de lemn

Pe care merg bâjbâind

Prin propriul întuneric

Cald care miroase a

Cozonac.

Paradoacsa

Poezia mereu şchioapǎ

Dar mereu cǎlare

Pe mii de picioare

Ca un miriapod

Mergând pe apǎ.