Monday, May 21, 2007

Paparuda




Se apropie de noi bǎlţile... Bǎlţile cu picioare de fete mestecând în ele...

Bucǎţele smulse din nebunia
Despletitǎ cu miros de mac
Cu gust de burlan cǎlit
Ce-o faci searǎ de searǎ
Deltǎ somnului.

Paparudǎ, rudǎ,
Frunzeşǎ şi hâdǎ!

Sǎ le cuibǎreascǎ fustele în gǎoacea vântului
Şi tu sǎ le faci cu ochiul cel spuzit de picuri dulci.
Din frunze ude cânte ele legǎnat
Hora picioarelor de fete mestecând în bǎlţi.

Joacǎ, joacǎ, bǎiete!
Vântu-ţi zboarǎ râu de plete!

Potoapele de vorbe prelingǎ-ţi-se prinse
între trǎznete şi acoperisuri
gǎurite de suvoaie
şi suvite de ploaie.

Cârnǎ frunzǎ, fatǎ manzǎ!
Strâmbǎ fatǎ, -n cap galeatǎ!

Vino sǎ-ţi aşezi obrajii
-n cercurile ameţitoare fǎcute de
picioare de fete din bǎlţi

Zi-le, mǎri, cu noroc,
ciur cu apǎ-n iarmaroc!

Urechile-ţi scufundate-n sunetul mǎrii
prins între cochilii de asfalt plouat
haine curg, leoarcǎ botezat,
cu nisip dintre degetele

bǎlţilor de fete despletite
ce se apropie mestecând picioarele
ploilor noastre.


Hop-ş-aşa!


Poza furata d-acilea


Saturday, May 05, 2007

Deepsea

Cate-un pic, pic, pic... pentr-un concurs de creion de la Iasi am tradus niscai Eminescu obligatoriu si mi-a iesit ceva cam schilod, dar enfin...: Adanca mare.

Deepsea

The sea so deep under Phoebe’s pale ole gaze,

Clear like the sky so bright in her fair rays

Her bottom a whole world of dream-wrought glaze,

And on her rippled mirror-coat stars hang ablaze.

Come tomorrow – her majestic grace will go berserk

And her wondrous black gorge-world will shake

Clutching with her myriad limbs like giant rakes

Into watery graves – buried countries that will lurk.

Today she’s roaring torrents, tomorrow gurgling streams,

Harmony, neverending all bursting at the seams –

This is the seed of her darkened being, or so it seems.


This is the heart that’s pumping inside the sea of old.

For she cares not – about the feelings that we, mortals, hold -

Oh, stone cold, lonesome sea, oh, truth be told!



Justificare - Bullseye (?!)


În primul rând, mi se pare de la sine înţeles, cǎ traducǎtorul este mereu trǎdǎtor al poetului într-o oarecare mǎsurǎ, şi anume, cǎ o poezie tradusǎ nu poate fi la fel de fidelǎ poetului în altǎ limbǎ pentru simplul motiv cǎ trece prin trei filtre diferite (e spǎlatǎ în trei ape): filtrul perioadei în care este tradusǎ, filtrul traducǎtorului de înţelegere şi posibilitǎţile “acrobatice” ale limbii în care este tradusǎ.

De aceastǎ datǎ trǎdǎrile mele sunt mult mai mari decât în poezia precedentǎ pentru cǎ mesajul artistic are mai multe iţe de tradus decât cel filozofic, clar organizat, şi cu sens mai uşor de decorticat. Dimpotrivǎ, poezia descriptivǎ şi liricizatǎ, este mai tulbure din punct de vedere a sensului, dând frâu liber imaginaţiei traducǎtorului şi cititorului, implicând sensibilitate şi metaforizare în forul intern de ambele pǎrţi.

Titlul original, “Adânca mare” mi se pare cǎ nu poate fi tradus într-un singur cuvânt în englezǎ (Deepsea) strict pentru inseparabilitatea celor douǎ cuvinte în contextul poeziei şi a trǎsǎturii limbii engleze de a crea cuvinte-valizǎ.

Deasemenea personificarea lunii în Phoebe, mi s-a pǎrut nimeritǎ, şi nu un element în plus ştiutǎ fiind afecţiunea eminescianǎ şi preferinţa pentru aceasta ca un element “însufleţitor”, vioara solistǎ a nopţii. Cuvântul “rake” din strofa a doua este folosit pentru pǎstrarea rimei şi pentru sugerarea lungimii cozii unei greble care asemenea unui val care strânge toate vietǎţile de pe fundul mǎrii în coama lui.

În strofa a treia, “bursting at the seams” mi se pare cǎ exprimǎ “du-te vino-ul” valurilor, de cusǎturi pleznind apoi fiind unite la loc, ideea de armonie între frǎmântare şi calinitate. “Or so it seems” este o expresie adǎugatǎ pentru pǎstrarea rimei care mi se pare cǎ contribuie la mirajul valurilor din versul anterior. Chit cǎ este o trǎdare pe faţǎ (“da’ s-o ştim şi noi”) mi se pare cǎ aceasta pune pecetea limbii engleze pe text, unde nuanţele clare sunt mereu întǎrite printr-un “statement of doubt” care nu face decât sǎ risipeasca dubiul în ciuda umilinţei pe care vrea s-o exprime, în termeni cât se poate de socratici de altfel.

Lǎmurirea întregii poezii stǎ în ultima strofǎ care, evident, acţioneazǎ ca sintezǎ a ideilor, precum şi ca “dezgolire a capului” omenirii în faţa mǎririi mǎrii faţǎ de care micile noastre inspiraţii n-au nici un efect. De aceea cred cǎ sintagma englezeascǎ “truth be told” se potriveşte ca încheiere, schimbând oarecum ordinea cuvintelor în vers.