Incerc mereu sa te sugrum
cu nevoia mea de a face pozne
faldurilor pielii tale cand
dorm incolacita
in mainile tale multe si calde
ca niste arome.
niciodata nu pot adormi intre
faldurile pielii tale
care-mi trezesc ochiul fotografic
cu diafragma, camera obscura
si de toate.
cand incapi pe mana mea
somnoros si morocanos
cand nu termini propozitii
atunci scot blitzul
si-ti ard o poza pe
piele de nu te vezi.
mereu diminetile te tin
ancorat intre tentaculele mele
nu te las sa respiri,
pentru ca in faldurile pielii tale
eu am nevoie de expunere lunga.
niciodata nu apuc sa developez
filmele din capul meu
pentru ca nu ma mai satur de facut poze,
aruncat butoiase negre inca
cat colo, in pungile cortexului.
s-o iau de la capat
cand esti adormit
pe marginea patului
ochiul meu fotografic se deschide
si ciulesc narile
ca sa-ti fac din faldurile pielii perdele
sa strecor lumina mea prin ele
sa inchid obloanele trupului
si sa ridic pleoapele-capacele
de pe ochiul fotografic.
care clipeste des.
Ca si cand ar face cu ochiul
strengarul viselor tale
sterpelindu-le
pe sest
si aducandu-le
in capul meu
camera obscura a sufletului.
