ai maini de lemn
ca un dulap Biedermayer
se afunda in umerii mei
incet calculat cu putere
aschiile imi impodobesc pielea
cuiele cu care sunt prinse incheieturile
imi zgarie clavicula.
degetele zdrobesc oasele in strigat
seman cu un manechin din vitrina acum
mainile mangaie sangele care
inmoaie fiecare nerv
aschiile fac gaurele in plamani
ca sa intre soarele
cuiele cu care sunt prinse incheieturile
se prind de cosul pieptului
degetele smulg pielea
ca si cand as fi un mar de curatat
mainile trag coloana vertebrala spre ele
ca o trestie
aschiile construiesc figuri geometrice in stomac
cuiele cu care sunt prinse incheieturile
trag intestinele dupa ele
degetele scriu poezii pe coapse
ca un centaur fara cap sunt
mainile ating scobitura coapselor
tin venele cuminti
aschiile fac arici din genunchi
cuiele cu care sunt prinse incheieturile
se infasoara in jurul pulpelor
degetele intorc gleznele cu fata la soare
asa incepe o oala inainte de modelaj
mainile se strang in jurul degetelor mari
de la picioare
aschiile cad inspre noroi
cuiele cu care sunt prinse incheieturile
clantane pe asfalt
in gramada raman dinti si ochi
mainile ard cu pocnet pe carbuni
nervurile lor de dulap
aschiile sar ca licuricii
cuiele care tin incheieturile
se topesc sub ciocane
din mine raman unghiile.
2 comments:
:|
good to have you back.
veri inspaiard figura aia de stil care uit mereu cum se cheama si care presupune repetarea inceputului versului cu alta continuare si imbarligare si whatever. (vai, let me not remind myself de var'miu si al lui "a se imbarliga = a se combina". 8-|) si eu o folosesc, dar nu cu atata maiestrie, i must admit. figura, nu imbarligarea. ;))
mi-a placut "incet calculat cu putere". dar da, am ajuns mai departe de atata. :P
anafora. :)
Post a Comment